O scurtă istorie a scaunelor
Noi, cei de la Chairry, nu ne gândim la scaune ca fiind obiecte comune și nici n-am putea face asta considerând că am văzut atât de multe. Ba chiar suntem întotdeauna în căutarea altor modele deosebite pe care să le adăugăm în portofoliu și încă găsim designeri care ne surprind plăcut.
Însă putem înțelege că cei care nu sunt foarte apropiați de domeniul nostru de activitate nu se gândesc prea mult la scaune. Până la urmă le întâlnim în aproape orice încăpere și prin prisma simțului comun sunt mai degrabă obiecte utilitare.
Doar că, dacă ne gândim bine, ne dăm seama că scaunul nu a apărut neapărat din necesitate. Fără îndoială, oamenii aveau nevoie și în Antichitate să stea jos, însă ar fi putut să continue să se folosească de elemente deja existente în natură – pietre, buturugi etc. De fapt, o lungă perioadă oamenii de rând chiar asta au făcut, însă conducătorii au ales să își arate statutul și prin scaunele din care domneau. De fapt, s-ar părea că abia în secolul al XVI-lea scaunul a început să fie perceput ca un obiect obișnuit. Și poate că nu întâmplător încă ne mai gândim la tron ca simbol pentru regi și regine, chiar dacă vorbim despre monarhii moderne.
Iar dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre scaunele din istorie, aflați că scaunele din Egipt erau cu adevărat deosebite, din abanos și fildeș, cu încrustații din pietre prețioase și sculpturi detaliate. Picioarele scaunelor egiptene erau toate inspirate de membrele animalelor, pentru că era esențial ca scaunele să reprezinte forme naturale pentru a nu crea haos în Univers din cauza apariției unui obiect artificial. Mai mult, în Valea Regilor s-a găsit chiar și un fotoliu extrem de bine păstrat, iar detaliile sale de design semănau izbitor cu elementele stilului ”imperial” din perioada lui Napoleon.
Primele scaune grecești par să dateze inclusiv din secolele VI-VII Î.Hr. și chiar în sculpturile Parthenonului s-au descoperit reprezentări ale lui Zeus stând pe un scaun bogat ornamentat și decorat cu sfincși. Aceleași tipuri de ornamente păreau să le aibă și scaunele tipice romane, făcute din marmură sau lemn. Există chiar și consemnări despre scaunele aztecilor, rezervate și ele conducătorilor sau demnitarilor.
Culturile asiatice au ”adoptat” scaunele mai târziu decât oricare alte popoare și s-ar părea că abia în secolul al XII-lea al erei noastre s-a răspândit în China acest tip de mobilier (deși există murale budiste din secolul al VI-lea care le înfățișează). Desigur, nici în zilele noastre nu este neobișnuit ca în această zonă să se stea la nivelul podelei, dar Coreea și Japonia par să se fi îndepărtat de aceste obiceiuri.
Iar noi, astăzi, am integrat scaunul în rutinele zilnice mai mult decât orice altă piesă de mobilier, începând cu scaunul de la birou pe care lucrăm și continuând cu cel de la bucătărie pe care stăm când mâncăm, canapeaua de pe care ne uităm la TV etc.
