Asa cum v-am promis saptamana trecuta, continuam lista tipurilor de lemn folosite in industria mobilierului si ne ocupam de varietatile ceva mai scumpe: lemnul de cires, de nuc, de tec si emblemele absolute ale elegantei – mahonul si abanosul.
Lemnul de cires este foarte iubit, iar cererea mare pare sa ii tot creasca pretul. Insa exista motive bune pentru popularitatea sa, fiind usor de prelucrat industrial (si ceva mai pretentios in regim manual) si aratand minunat in orice varietate de culoare (variaza intre maro deschis si brun inchis), finisat fie si numai cu ulei si rezistand superb in timp.
Scump, dar isi merita pretul, iar unii il considera de-a dreptul un ”rege printre regi” in lumea lemnului. Este un lemn dur, frumos, versatil si usor de prelucrat, stabil si are o culoare bogata – un maro intens ciocolatiu care se distinge clar de alte varietati.
Tecul, o specie tropicala originara din sud-estul Asiei, este favoritul mobilierului de exterior, pentru ca are o calitate naturala de a se proteja impotriva intemperiilor – spre deosebire de alte varietati, reuseste sa retina in structura sa cauciucul si uleiurile naturale chiar si dupa taiere, iar asta il face impermeabil si rezistent la ciupercile si parazitii care distrug alte tipuri de lemn in conditii de umiditate. Astfel, fie el si scump, si-a castigat un loc aparte in industrie si mobileaza in nuante de maro-auriu terase exclusiviste din intreaga lume.
Abanosul este dens si negru si lasa intotdeauna o impresie puternica, motiv pentru care a fost un exponent al luxului inca din Antichitate. Din pacate, speciile de abanos sunt pe cale de disparitie, iar asta creste mult pretul materiei prime si, de regula, limiteaza folosirea acestui lemn la piese mici, decorative, asemenea sculpturilor, statuetelor, clapelor de pian (in echipa buna cu fildesul) etc. Insa exista si norocosi care au prelucrat si piese de mobilier (de exemplu, scaune) din aceasta resursa deosebita a Asiei si Africii.
Mahonul este, probabil, lemnul cu cea mai mare notorietate in lumea mobilierului. Din pacate, asemeni abanosului, devine din ce in ce mai rar de gasit, mai ales pentru ca nu a fost cultivat sustenabil. Totusi, acest lemn cu tente rosiatice (mai mult sau mai putin pronuntate) va ramane mereu un reper in domeniu, distins si foarte atragator chiar si numai cu un singur strat de lac deasupra.
Mai stiti si voi varietati (mai mult sau mai putin) exotice care ar putea completa lista?
